Avem o tara minunata, pacat ca e locuita. E concluzia unui banc vechi. Din pacate bancul nu e anacronic. Scolile de vara ale partidelor ne arata ca speranta a murit demult, desi unii dintre noi o supun in continuare la perversiuni. Am aflat ca scena noastra politica oscileaza intre fantastic si mistic, cu incurisuni in istorie. Desfasurarea este halucinanta prin caderea in derizoriu. Regina salvamarilor nu vrea sa il sarute pe broscoiul raios intr-o tara in care natura duala (Stefan cel Mare- Muc cel Mic) a primului ministru acopera tot spectrul.
Brucan zgarie capacul sicriului gandindu-se la cei 20 de ani pe care i-a dat drept verdict. Suntem mult in urma fata de plan, iar in conditiile in care nu exista o atitudine constanta si pertinenta de sanctionare a clasei politice procesul nu iti intrevede finalitatea.
Asa ca in noiembrie, ia mai votati mai flacai, hai, hai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu