duminică, 21 noiembrie 2010

Oh fuck!

Mare zarva mare - targoveti, prostime - congres la PDL. Motiv? Se alegea sefia organizatiei Bucuresti. Sa inceapa greata! O sala cu cateva sute de oameni (mii? nu stiu! Sa iti fie rusine Dinu Patriciu!), un prezdiu incropit - hai sa mimam relaxarea - avem scaune nu vrem masa, nu vrem un zid intre noi si sala (HAI SICTIR!) - oboseala mare si in sala si la prezidiu (firesc la cat de mare era incarcatura, epuizarea trebuia sa apara si sa mai adoarma lumea), discursuri sfoaritoare, care mai de care mai spre ode. Cum se plimba camera o vad pe Elena Udrea in picioare, cu un zambet fals si condescendent. La un moment dat, incep sa vad ca toata lumea statea jos, cu exceptia ei si a celui care lua cuvantul. Ehh zic, o fi fata la ziua de varice si de aia sta in picioare. Ma mai uit peste un timp, ea tot in picioare. Incep sa ma intreb - asta e chiar congres sau da Nuti vreo petrecere? Intrigat de zambetul ei dau sonorul mai tare si incep sa vad cu toti delegatii o laudau si ii urau de bine. Nici macar Cristian Preda nu a avut bunul simt sa ii spuna voalat: "Stimata doamna, distinsa colega, fai zdreanto, tara asta moare, nu vrei sa cautam un doctor bun cat tu bagi un shopping? Hai pa!"
Pe scurt, am aflat ca duduia candida la functia de presedinte a organizatiei Bucuresti. Am zis ca e ok, majoritatea celor veniti din provincie sufera de complexul capitalei - Bucurestenii sunt rai si aroganti, niste javre - trebuie sa ajung in varf. Deci, Nuti vrea presedinta - ma gandesc ca e o evolutie fireasca! Orice subpresedinte vrea sa ajunga deasupra. Si in timp ce ma gandeam eu ca e firesc, ca doar Base o sustine ma trazneste evidenta - Nuti e singura candidata! Au mama! Sa lesin. Ce? Cum? Ce partid e asta? Unde e democratia, din mijlocul partidului (PDL!!!)? Adica, stati ca nici eu nu sunt inocent, ca stiu cine are drumul mai liber cand e de ales intre pupatul in cur si felatie, dar macar asa de ochii deontologilor sa mai fi existat un candidat anonim care sa fie decapitat a doua zi. Prieteni, pai de asta s-a murit in '89? Ne e dor de partidul unic? De candidatul unic? Eu cred ca libertatea de gandire, nevoia de optiuni si sansa de a avea de ales contribuie la dezvoltarea unei natiuni. Dar, poate ma insel. Pana atunci, revin si zic ca ar trebui sa se dea o data pe saptamna un filmulet de 10 minute cu Ceausescu ca se pare ca am inceput sa uitam istoria. Iar cand istoria e uitata, ea se repeta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu