Dupa cum spune subsolul blogului meu, sunt un monarhist. Din multe motive pe care nu le voi enumera aici, cred ca am avut destui presedinti (nu e vorba de numar) si ca efectul actiunilor lor asupra poporului roman nu poate fi incadrat la "beneficii". Cred ca pentru a fi din nou ce am fost si mai mult decat atat (Domnul Vadim, zambiti cu speranta?) e nevoie de o evolutie culturala si de o integrare in subconstient a respectului fata de autoritati, care nu paote fi indusa de institutia prezidentiala sau cel putin de cei care au ocupat functia. PCR-ul a lucrat subversiv si a reusit sa induca nevoia de sef care te arde, nu te creste. Presedintii gri ai Romaniei (Ceausescu, Iliescu, Basescu) sunt ilustrarea acestui fapt. Nevoia de tatuc e prezenta. Alesi in procente variind intre 99.9% si 50.000001%, ei vin sa alimenteze o nevoie de sef de stana care poate duce pana la pierderea identitatii de neam. Niciunul dintre ei nu a facut istorie, dar cu prisos s-au achitat de sarcina de a se sterge cu istoria in diverse zone mai putin placut mirositoare. Nenorocirea cu istoria e ca, uitata, se repeta. La inceputul anilor '90 se spunea ca daca Ratiu va castiga alegerile vor veni ungurii (care stateau la granita - ironica geografia asta) sa ne ia Transilvania (va rog sa remarcati nevoia de posesie pentru o tara pe care altfel nu dam doi bani). Apoi Iliescu i-a refuzat intrarea regelui in tara pe motive de viza, pasapoarte si intentii ascunse. Acum Traian-presedinte face gafa dupa gafa atacand direct istoria folosind notiuni cu impact la prostime - tradare, sluga, holocaust. Un pic utopic, mi-as dori sa umplem iar piata Universitatii intr-o miscare tacuta si sa cerem demisia unui presedinte care nu ne mai merita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu