Nueva York - jurnal de calatorie

Aveam chef sa zbor un pic si, pentru ca lucurile se intampla celor care isi doresc, m-am imbarcat spre New York via Londra. Nu e chiar in totalitate ce mi-am dorit – nu am timp liber deloc, dar macar am putut admira orasul de la inaltime. Zbor de 3 ore pana la Londra, un mic jogging pentru tonus prin terminalul 5 pentru a prinde urmatorul zbor. Un 767 ticsit de lume. Cum ma intredaptam agale spre usa avionului prin tubul de rigoare, zaresc- eufemistic vorbind –in fapt privirea fiindu-mi intunecata de o matahala, pardon persoana de aproximativ 170cm si cam tot atatea kilograme. O bila, pe care am crezut-o de sex feminin, pana cand s-a intors spre mine cu o barba sugestiva. Pentru ca sunt un optimist am continuat sa merg relaxat catre locul rezervat cu mana mea (ador checkin-ul online) la iesirea de urgenta. Cum vorbeam la telefon, nici maçar nu am putut prevede ce a urmat. Persoana mai sus mentionata avea sa fie vecinul meu in acest zbor. Era sa lesin. De prisos sa va spun ca nu incapea in scaun si ca pe tot parcusul calatoriei am avut caldura asigurata din stanga de un sort generos de grasime care se revarsa peste bratul scaunul, fara vreo sansa reala de a fi impiedicat. Concluzia: totul este relativ, inclusiv spatiul de la iesirea de urgenta. Momentul inchiderii centurii a fost un show pe cinste, care s-a desfasurat sub privirile ingaduitoare ale unei stewardese mai mult decat filiforme. Sa nu ma intelegeti gresit, pana la momentul mesei am fost plin de compansiune fata de acest tanar de 25 ani. Ma gandeam la complexele pe care trebuie sa le aiba, tot chinul din avion si tot asa. Dar, momentul mesei a fost de-a dreptul izbavitor. Cand a primit tavita cu mancare s-a declansat potopul. Vecinul meu se purta ca um sportiv care trebuia sa ajunga in categoria urmatoare de greutate. Anterior, toate msicarile erau greoaie, realizate cu multa dificultate si impleticeli. Dar la masa, era un maiestru gratios. Credeti-ma eu manac repde, dar el era supersonic. Sa nu mai spun de eficienta, totul disparea in cateva secunde cu o acuratete demna de un ceas elvetian. Sa va mai spun si ca a mancat o chifla alba unsa abundent cu unt? Dar pentru ca exita principii,a baut doar cola light - vreo 4 cutii.
In alta ordine de idei am aflat ca englezii promoveaza criogenia, altfel nu pot explica temperatura si viteza aerului conditionat din avion. Sigur picioarele mele sunt conservate pentru 150 ani asa ca daca voi fi descoperit la timp am sanse as fiu canonizat.
Cand am ajuns in aeroport coborand din avion am putut obeserva suita de lorzi ce a coborat din avion – toti bronzati – doar indieni, pachistanezi cu nevestele lor triste si copiii sfiosi, cu o colectie impresionanta de ghiuri, pietre in frunte si unghii de diverse forme si dimensiuni.
A urmat traditionala coada la control pasapoarte si amprente. Si aici am intles sentimentul de apartenenta la cea mai puternica natie a lumii. Ofiterii sunt in marea majoritate imigranti, dar se poarta de parca ar fi de cel putin 5 generatii aici.. O poloneza barbatoasa, de parca parintii ei ar fi fost Robocap si Terminator (2, 3, 4), m-a luat la intrebari destre intentiile mele pe durata sederii. Scapat de ea, am pornit agale spre hotel – 28 de grade si o seara placuta....