Aerosmith concerteaza in Romania

18 Iunie - ROMEXPO!

It's complicated

...to make a good movie. O comedie romantica fara substanta, care nici macar nu se califica la categoria "filme de spalat creierul vineri seara". Filmul atrage doar prin numele mari inscrise pe afis. Din pacate, nici cei 3 actori nu salveaza situatia, deoarece scenariul nu le permite sa se desfasoare. In afara catorva scene simpatice, filmul nu captiveaza privitorul. Nota 6.

Muzicuta de vineri

HOTII, HOTII!

Mi-a fost furata ideea! Dupa cum stiti eu am fost promotorul laptopului roz cu oglinda si set de manicura!

La multi ani Narcisa!

Despre olimpism

Jocurile olimpice au reprezentat, cel putin la inceputurile lor, o competitie in care calitatile sportive si abilitatile fizice erau dublate de o anume stare de spirit. Participantii se respectau reciproc, daca vreti un primordiu de "fair-play". La JO de la Vancouver am vazut o scena care nu are legatura cu spiritul olimpic. Echipajul (2 persoane) canadian de bob s-a rasturnat la o curba. Manevra a fost destul de spectaculoasa si foarte periculoasa cel putin prin distanta pe care vehiculul in viteza a parcurs-o rasturnat. La un moment dat cadrul a fost mutat pe competitorii directi (echipa Rusiei) si am putut observa cum unul dintre membri se bucura de eveniment. Intr-un final colegul sau l-a temperat, dar gestul a ramas. Imi e greu sa cred ca un sportiv adevarat, care munceste si se antreneaza la capacitate maxima se poate bucura de accidentarea adversarului!

"Eu când vreau să fluier, fluier"

...ca forma de exprimare si se pare ca apreciaza si altii - "Ursul de argint" reprezinta un bun inceput!

Despre opozitie, brand-uri si politica de imagine

Din ciclul "Iar e WE, ce mai fac romanii?" sambata pe la pranz dau drumul la TV si navigand rapid am dat peste congresul PSD. Precizez de la inceput (a N-a oara) ca nu am deloc la inima acest partid si ca ceea ce scriu provine doar din parerea mea ca e nevoie si de o opozitie reala in Romania pentru a face lucrurile sa mearga.

Premize: cel mai mare partid de opozitie, singurul partid vizibil de centru stanga, scadere in popularitate la ultimele cateva alegeri, certuri interne, alegeri pierdute "la mustata" (cum zice Geoana), lideri controversati, partid sustinut preponderent de "varsta a treia", baroni locali. Peste 2 ani sunt alegeri locale. Oricine are un pic de viziune politica intelege ca e nevoie de o schimbare pentru a reusi sa castigi voturi, deci popularitate, deci putere.

Si acum incepe show-ul: Geoana nu isi da demisia, pentru ca a castigat 5 milioane de voturi - e bun de presedinte... Membrii PSD incep discutiile prin presa despre o potentiala fraudare a viitoarelor alegeri interne. Cool! Deci suntem hoti si recunoastem! Apoi incepe inscrierea in cursa electorala si se vedetot mai clar mult trambitata dorinta de reforma - apar la scena deschisa Mitrea, Nastase, Mazare. Deci la vremuri noi, tot noi. Dupa declaratii sforaitoare despre decizia de a candida, despre schimbare, sacrificiu, lupta, idealuri etc., incep sa apara retragerile pe diverse motive penibile. Ca si cand nu era de ajuns, mai apare si Vanghelie in prim-plan declarandu-si convingerile "ferit" de urechile presei. Scuze penibile, acuzatii si capitol incheiat. Intr-o tara normala dupa 2 astfel de saptamani, partidul ar fi ajuns de la 35% capital de popularitate la un maxim 10%. In inocenta mea, credeam ca mai jos nu se poate. Dar a venit congresul si am inteles ca prostia nu are limite. Pe principiul "nimeni nu iti poate face atat de mult rau, pe cat iti poti face singur" congresul a fost televizat. Am avut astfel ocazia sa revad calitatea oamenilor din partid atat din luarile de cuvant, din datul la glezne precum si din gunoiul lasat in sala la sfarsitul congresului. Dar nici asta nu e cel mai grav aspect. Absolut toti candidatii au prezentat in discursuri nevoia de reforma si restructurare. Nobil, dar cand toti ii dau drept reper pe Iliescu si Nastase ceva nu mai rimeaza. Cum poate fi cineva atat de imbecil incat sa nu intleaga ca PSD are o categorie fixa de votanti -cei peste 50 de ani? Cu timpul, numarul lor scade prin evolutia naturala spre deces si de aici ideea de a atrage noi voturi. Cum de Nastase s-a lipit imaginea de corupt, iar pe Iliescu - cel putin, Bucurestiul nu il va ierta vreodata pentru mineriade, e chiar atat de greu de intles ca o reforma, fie ea si de fatada, trebuia inceputa prin desprinderea de aceste 2 pete ale istoriei (partidului)? Sa mai zic ca bolsevicul Ilici urca la tribuna si se prezinta drept "brand"? Acest comunist nu se dezminte in discurs si chiar isi permite sa ii persifleze pe cei din sala care asculta cu emotie discursul tatucului. Aha, buna reforma eu ii votez...

Si apoi incepe meciul, vin candidatii - Mitrea Manivela - un personaj jenant si foarte santajabil ingaima o schita de discurs si incheie anuntandu-si retragerea din cursa si sprijinul pentru Victor Ponta. Apoi Radu Mazare - acest Che Bariervara de la Mamaia - cu sapca pe cap si pieptul dezgolit, jurandu-se pe crucea de aur de la gat ca Victoras are sange si ca el cedeaza in favoarea lui. Urmeaza Geoana cu un discurs defensiv, iar vreo flacara ceva, dres spre sfarsit cand sesiseaza atitudinea ostila a lui Dragnea, care il acopera cu muzica in timpul luarilor de cuvant. Si ca totul sa cada in derizoriu, ultimul personaj integru din PSD -Cristian Diaconescu - se retrage in favoarea lui Geoana. Gestul a echivalat cu punerea mainilor pe piept si a banilor pe ochii partidului.

Capitolul final - votul si numaratoarea. Tarziu in noapte Victor Ponta castiga la o diferenta de aproximativ 80 de voturi. Indraznesc sa cred ca nu va reusi sa schimbe mare lucru in partid si ca nu va aduce mai multe voturi, dat fiind legaturile cu Ilescu si Nastase. In plus, ramane in memorie si cu fraza" Sistemul lor a fost mai bun decat al nostru!"... Halal opozitie, noroc ca nu avem alegeri anul asta!

Muzicuta de vineri a ajuns sambata

Liverpool - Unirea 1-0

Poate un egal era mai aproape de realitate...

Politica in Rahova

Vanghelie nu e scrupulos!!!

http://www.realitatea.net/vanghelie--da-l-in-p----mea-pe-geoana--ca-are-o-gramada-de-defecte--asculta-inregistrarea_700676.html

Aniversare

Azi am implinit 6 ani de Mission, Vision and Values. Am inceput cu Clinically thinking si am ajuns la Expertise that makes the difference. Un drum frumos care a avut drept punct de pornire o mana intinsa.

Telenovela

Dupa retragerea lui Nastase, Iliescu vrea sa se retraga si el. Mai mult, se pare ca Diaconescu are ganduri similare. Sa vedem ce face Mitrea, ca Ponta abia si-a anuntat candidatura.

Partidul balci

Nastase se retrage din batalia pentru primul loc in PSD. Nu e nimic, apare Ponta dornic de afirmare. Mitrea, dupa multe valuri, incepe sa se gandeasca si el la retragere. Astept cu interes candidatura lui Marean...

Culinare

Din ciclul " Produse suedeze la Ikea", astazi - castravetii murati in saramura. Deliciosi, de altfel...

R&RW

31

Venetia

Pe strazi e ca la Venetia - multa apa, deloc romantic, dar multa apa. Suficient de multa incat sa poti colora cladiri si pietoni dintr-o singura apasare a pedalei de acceleratie. Dupa calatoria in spatiu, urmeaza arcul peste timp - orasul nostru arata ca in timpul unei glaciatiuni. Multa apa si mormane de zapada. Apa nu se scurge, balteste. Imi e greu sa nu ma gandesc la o dimineata in Paris cand am vazut cum se spala rigolele. Probabil au cel mai performant sistem de canalizare. Ma intreb daca ar trebui ras Bucurestiul pentru a crea sistemul de canalizare sau e doar o lipsa de interes...

UP IN THE AIR - recenzia...

Ok, e de vazut. Nota 8,5. Vreti sa fiu mai filozofic? Tema e simpla, ce conteaza in viata? Munca, familie? Ce iti ramane cand tragi linie?

Oscar nominalizari

Astazi Best Picture:

“Avatar” James Cameron and Jon Landau, Producers
“The Blind Side” Gil Netter, Andrew A. Kosove and Broderick Johnson, Producers
“District 9” Peter Jackson and Carolynne Cunningham, Producers
“An Education” Finola Dwyer and Amanda Posey, Producers
“The Hurt Locker” Kathryn Bigelow, Mark Boal, Nicolas Chartier and Greg Shapiro, Producers
“Inglourious Basterds” Lawrence Bender, Producer
“Precious: Based on the Novel ‘Push’ by Sapphire” Lee Daniels, Sarah Siegel-Magness and Gary Magness, Producers
“A Serious Man” Joel Coen and Ethan Coen, Producers
“Up” Jonas Rivera, Producer
“Up in the Air” Daniel Dubiecki, Ivan Reitman and Jason Reitman, Producers

Poate nu castiga totusi Avatar...

Up in the air

La inceput a fost trailer-ul:

Inapoi in lumea fara "Undo"

Ninge... A nins si va mai ninge. Orasul e alb, mizeria, gheata neagra a ultimelor zile inghetate e ascunsa sub noua ninsoare. Daca vreti e ca o spoiala, dar totusi pare ceva mai mult. E ca si cum orasul care si-a spus toate povestile, asterne in fata ta o coala alba, noua pentru urmatoarea poveste. Privind cum ninge - desi nu neaparat foarte placut (e si ceva viscol)- am uitat un pic de surprinderea autoritatilor, de lipsa plugurilor, de codurile colorate, de utilajele ce ar fi trebuit sa imprastie nisip (material antiderapant) pe strazi, de flacara violeta, de politica, etc. intr-un cuvant de cotidian. Astfel am intrat intr-o lume pentru care cu greu imi mai gasesc timp - mi-am adus aminte de zapezile din copilarie, de bucuria primei zapezi, de curiozitatea cu care ascultam radioul sperand ca poate se intrerup scolile o zi - doua pentru ca a nins cam mult. Imi e un pic dor de lumea aia nebuna, aparent cauza-efect, dar cu mult mai multa incarcatura si substrat decat cea de azi. Imi place sa gasesc timp pentru lucruri simple. Azi totul e foarte tehnologizat, dar e din ce in ce mai putin spiritual. Intr-o lumea plina de raspunderi si sarcini, paradoxal totul devine mai suportabil pentru ca exista un buton de UNDO. Totul devine un joc, am gresit apas UNDO si o iau de la capat, mai primesc o viata, nu ma gandesc la consecinte. Am ceva de facut, nu dedic mult timp gandirii si abordarii, daca nu iese, dau UNDO. Traim in lumea lui UNDO, impusa oarecum de viteza cu care se succed actiunile. Avem UNDO, de ce sa mai gandim? Si incet incet, UNDO e ca un drog si incepe sa ne lipseasca. Il cautam in orice activitate -hmmm am gresit asta, offf si nu are UNDO cum o iau de la capat? Uneori caut o pedala de frana sa pun stop si sa zic: Hai sa ne lasam un pic pe spate si sa ne gandim, timpul e relativ poate nu curge atat de repede. Hai sa ne iasa din prima, UNDO e pentru puturosi. Hai sa ne asuman riscul de a gandi un pic! E un pic de downshifting in ce zic eu, eu un pic mai mult pentru cineva caruia ii plac gadgeturile.

Gandurile astea mi-au trecut prin cap in timp ce dadeam zapada din jurul masinii. Hmm stiam eu ca e periculoasa munca asta ....

Hai sa ne bucuram un pic de iarna, ca acum vine primavara!

Gadget-uri online

Am gasit un magazin online cu preturi ok, livrare gratuita (peste 500 RON parca) si referinte bune:
http://debo.ro/

Muzicuta de vineri

La multi ani Parsule!

Nu le zice rau Gheorghe...

http://presa.nu/gheorghe-stuff/ah-distinct-mi-aduc-aminte-era-n-decembre-cu-reci-morminte-144.html

L-am reprodus si aici:

Am trei sute patruzeci şi două de canale teve şi-mi aduc aminte de Revoluţie. De toată mulţimea aia de oameni prost îmbrăcaţi şi de furia aia degajată de trupurile lor. Parcă erau cete de tauri. Am şaisprezece feluri de maioneză pe raft, am internet în toate colţurile casei, am iPod, iPhone şi un Macbook alb, cu taste care clicăie uşor. Am văzut adunări uriaşe de oameni, urlând “Vom muri şi vom fi liberi!” şi mi s-au înmuiat genunchii, şi acum, când vă povestesc, rictusuri de emoţie îmi strâmbă faţa.
Scriu şi tresar, am taxe de plătit, am rata la maşină, am cauciucuri de iarnă, am discounturi la benzină, am tot, am absolut tot, am voie să fac totul şi am obosit de atâta bine. Am o stare de autosuficienţă. Am o mârâială continuă la adresa prezentului meschin ce mă înconjoară. Am un sictir existenţial pe care mi-l răsfăţ în conversaţii inutile. Am acum în mână caseta cu soundtrack-ul Revoluţiei de la Timişoara, difuzat de Europa liberă şi primit în plex, noaptea, în apartamente cu zece grade înăuntru, în întuneric şi în coşmar. Am luat o ceară nouă pentru Audi, să-i polisez mai bine capota. Am luat credite, am luat ţepe, am fost de ambele părţi ale victoriei, am ajuns acasă şi mi-am făcut un espresso scurt decafeinizat, cu lapte cald şi zahăr brun. Am luat o pisică de pe stradă şi am plecat cu ea acasă, unde am mâncat împreună ceva încălzit în cuptorul cu microunde.
Amintirile îţi joacă feste, se spune, şi astfel amintirile despre Revoluţia română diferă în funcţie de ce parte a speranţei te-ai aflat. Însă astăzi, într-un mod surprinzător şi nebănuit, am comis un salt istoric uluitor. Este vorba de faptul că pe vremea comunsimului aveam de toate dar nu aveam nimic, iar astăzi senzaţia e... identică. Avem tot ce poate să ne ceară carnea noastră, avem magazine, telefoane, shopping mall-uri, libertăţi, în general avem tot ce vrem în jurul nostru şi ne văicărim că suntem desculţi şi goi. Ne-am întors într-o stare de nemulţumire colectivă, miorlăită şi cumva fără sens, pentru că uităm să ne bucurăm de ceea ce avem, plângând la ideea a ceea ce n-am primit. România nu este cea mai bună şi cea mai frumoasă şi cea mai deşteaptă şi cea mai înaltă ţară din lume, dar e a noastră. Unui copil, dacă-i spui încontinuu că-i tâmpit, o să crească bădăran şi resentimentar. Trebuie să-i spui şi lucrurile bune, trebuie să le vezi în el şi să le încurajezi. Iar în cazul României, e o ţară care a făcut un drum imens, şi tot ce avem astăzi, şi tot ceea ce ne înconjoară, înainte n-ar fi fost posibil. În douăzeci de ani de zile, cu picioarele îngreunate de nenumărate ghiulele, a sărit patruzeci. Astăzi ne ducem la aeroport fără să ne mai gândim, sunăm la un prieten din Anglia din reflex şi, când trece coloana oficială pe lângă noi, uite-aşa de-ai dracu', ne facem că nu-i vedem. Sau, în unele cazuri, lăsăm geamul jos şi le spunem părerea.
Gesturi interzise, gesturi inimaginabile, gesturi inexistente. Am ajuns la un capăt de drum şi am de gând să încep altul. Amanţii mi-i aleg dintre cei mai frumoşi. Din Revoluţie îmi păstrez dragostea de libertate, din capitalism dragostea de performanţă şi din mine, am de gând să nu uit niciodată, să păstrez întotdeauna, amintirea lui Decembrie '89.

Am vazut si mi-a placut...

Cum stati cu planurile de vacanta?

http://www.nytimes.com/2010/01/10/travel/10places.html