"...And how high can you fly with broken wings? Life's a journey not a destination" Aerosmith
marți, 23 februarie 2010
Despre olimpism
Jocurile olimpice au reprezentat, cel putin la inceputurile lor, o competitie in care calitatile sportive si abilitatile fizice erau dublate de o anume stare de spirit. Participantii se respectau reciproc, daca vreti un primordiu de "fair-play". La JO de la Vancouver am vazut o scena care nu are legatura cu spiritul olimpic. Echipajul (2 persoane) canadian de bob s-a rasturnat la o curba. Manevra a fost destul de spectaculoasa si foarte periculoasa cel putin prin distanta pe care vehiculul in viteza a parcurs-o rasturnat. La un moment dat cadrul a fost mutat pe competitorii directi (echipa Rusiei) si am putut observa cum unul dintre membri se bucura de eveniment. Intr-un final colegul sau l-a temperat, dar gestul a ramas. Imi e greu sa cred ca un sportiv adevarat, care munceste si se antreneaza la capacitate maxima se poate bucura de accidentarea adversarului!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu