Ideal

Barbatul ideal e cel care, atunci cand isi gaseste nevasta in dormitor cu amantul, spune:- Nu va deranjati, continuati!
Amantul ideal e cel care mai poate sa continue...

Coana Madonna fata cu discriminarea

Poate fi interpretat mesajul antidiscriminare al Madonnei prin referirea directa la tigani o gafa, sau cel putin o lipsa de informare? Am vazut concertul de la Sevilla anul trecut, acelasi mesaj primit bine si cu care sunt de acord. Dar in Romania, accentul pus pe tigani nu avea ce sa caute. Recunosc ca huiduielile nu au fost solutia ideala, o tacere fiind mult mai pertinenta. Echipa Madonnei ar fi trebuit sa se documenteze un pic mai bine. E greu sa fii primita bine cand vorbesti despre romani, cand ei sunt gypsies sau tigani. Poporul asta a fost stigmatizat in presa tarilor care condamna descriminarea, doar pentru ca niste exemplare din etnia mai sus mentionata au facut tot felul de faradelegi (au fost si romani care au facut multe prostii, dar apelativul pe afisul unor meciuri de fotbal a fost TIGANI). In conditile in care in Romania nu exista extrema dreapta care sa “rada” tigani doar pentru ca nu sunt albi, in conditiile in care cu mici exceptii, tiganii nu sunt atacati pe strada, ba mai mult - ocupa un loc important in mass-media si in conditile in care multi dintre tigani fac rau romanilor si nu invers, accentul din mesajul Madonnei nu isi avea locul. Si mai e ceva, romanii chiar sunt toleranti cu tiganii, fie si din comoditate (Miorita, te regasesti?). Sa nu fiu inteles gresit, nu sunt un adept al discriminarii si nu ma feresc de tigani, desi mi s-a pus cutitul la gat. Nu discriminez oamenii pentru ceea ce nu pot alege, cum ar fi trasaturile fizice si etnia. Consider ca discriminarea reprezinta in acest caz un semn de primitivism. Sunt insa foarte deranjat de ipocrizie si de cei care promoveaza idei doar pentru ca suna bine. Am un vis halucinant – in 10 ani sper sa se ridice vizele pentru US; atunci as vrea sa trimit un avion plin de discriminati sa ciordeasca in Times Square, sa scuipe seminte pe Statuia Libertatii si sa isi puna corturile jegoase pe peluzele din Beverly Hills. Hai sa nu discriminati, manca-t-as!

Keep the faith

Nori - episodul 3

LA MULTI ANI CORINA!

Update:

Nueva York - jurnal de calatorie

Aveam chef sa zbor un pic si, pentru ca lucurile se intampla celor care isi doresc, m-am imbarcat spre New York via Londra. Nu e chiar in totalitate ce mi-am dorit – nu am timp liber deloc, dar macar am putut admira orasul de la inaltime. Zbor de 3 ore pana la Londra, un mic jogging pentru tonus prin terminalul 5 pentru a prinde urmatorul zbor. Un 767 ticsit de lume. Cum ma intredaptam agale spre usa avionului prin tubul de rigoare, zaresc- eufemistic vorbind –in fapt privirea fiindu-mi intunecata de o matahala, pardon persoana de aproximativ 170cm si cam tot atatea kilograme. O bila, pe care am crezut-o de sex feminin, pana cand s-a intors spre mine cu o barba sugestiva. Pentru ca sunt un optimist am continuat sa merg relaxat catre locul rezervat cu mana mea (ador checkin-ul online) la iesirea de urgenta. Cum vorbeam la telefon, nici maçar nu am putut prevede ce a urmat. Persoana mai sus mentionata avea sa fie vecinul meu in acest zbor. Era sa lesin. De prisos sa va spun ca nu incapea in scaun si ca pe tot parcusul calatoriei am avut caldura asigurata din stanga de un sort generos de grasime care se revarsa peste bratul scaunul, fara vreo sansa reala de a fi impiedicat. Concluzia: totul este relativ, inclusiv spatiul de la iesirea de urgenta. Momentul inchiderii centurii a fost un show pe cinste, care s-a desfasurat sub privirile ingaduitoare ale unei stewardese mai mult decat filiforme. Sa nu ma intelegeti gresit, pana la momentul mesei am fost plin de compansiune fata de acest tanar de 25 ani. Ma gandeam la complexele pe care trebuie sa le aiba, tot chinul din avion si tot asa. Dar, momentul mesei a fost de-a dreptul izbavitor. Cand a primit tavita cu mancare s-a declansat potopul. Vecinul meu se purta ca um sportiv care trebuia sa ajunga in categoria urmatoare de greutate. Anterior, toate msicarile erau greoaie, realizate cu multa dificultate si impleticeli. Dar la masa, era un maiestru gratios. Credeti-ma eu manac repde, dar el era supersonic. Sa nu mai spun de eficienta, totul disparea in cateva secunde cu o acuratete demna de un ceas elvetian. Sa va mai spun si ca a mancat o chifla alba unsa abundent cu unt? Dar pentru ca exita principii,a baut doar cola light - vreo 4 cutii.
In alta ordine de idei am aflat ca englezii promoveaza criogenia, altfel nu pot explica temperatura si viteza aerului conditionat din avion. Sigur picioarele mele sunt conservate pentru 150 ani asa ca daca voi fi descoperit la timp am sanse as fiu canonizat.
Cand am ajuns in aeroport coborand din avion am putut obeserva suita de lorzi ce a coborat din avion – toti bronzati – doar indieni, pachistanezi cu nevestele lor triste si copiii sfiosi, cu o colectie impresionanta de ghiuri, pietre in frunte si unghii de diverse forme si dimensiuni.
A urmat traditionala coada la control pasapoarte si amprente. Si aici am intles sentimentul de apartenenta la cea mai puternica natie a lumii. Ofiterii sunt in marea majoritate imigranti, dar se poarta de parca ar fi de cel putin 5 generatii aici.. O poloneza barbatoasa, de parca parintii ei ar fi fost Robocap si Terminator (2, 3, 4), m-a luat la intrebari destre intentiile mele pe durata sederii. Scapat de ea, am pornit agale spre hotel – 28 de grade si o seara placuta....

Nori - episodul 2

Nori - episodul 1

Pentru nostalgici...

Sa nu uitam pentru a evita o reeditare...

Mare

M-am trezit tarziu, m-am urcat in masina si m-am lasat purtat de drum. Am evadat din monotonia autostrazii si am ales drumul spre mare ce trece prin Negru Voda. E un fel de a spune, drumul m-a ales pe mine… E o combinatie incredibila, te poti lasa furat de peisaj si, in acelasi timp, calcand usor acceleratia iti poti exersa abiliatile de sofer WRC pe drumul serpuit si valurit. Am mai spus-o, pe acest drum foarte rar intalnesti oameni, iar casele par inghetate in timp.
Un vant vesel matura plaja in timp ce eu ma arunc in mare…