Varul posta zilele trecute un topic despre abordari manageriale la locul de munca cu trimiteri la comunism si educatie. Cand l-am citit, gandul mi-a zburat la ceea ce eu numesc "colhoz". Conceptul meu reprezinta o extrapolare a definitiei si se refera la un anumit tip de comportament la locul de munca. Spre exemplu ideea ca devii mai productiv daca ai un program fix de lucru sau ca fiecare trebuie sa munceasca la fel. Evident ca unul dintre rezultatele directe este celebra abordare - hai sa ne facem sa municm pana se termina programul pentru ca ei oricum ne platesc. Perversiunea merge atat de departe incat unii oameni ai muncii nu pot lucra daca nu au program impus pentru ca si-au pierdut reperele sau, si mai si, nu pot dormi linisti daca nu verifica putin condica sa vada intre ce ore au frecventat colegii lor stabilimentul corporatist. Personal cred ca un program fix nu ajuta mai niciodata - cineva care nu are un anume grad de responsabilitate nu va performa nici in prezenta unui program strict si foarte atent controlat. Sunt de parere ca directia in care trebuie mers este cea de responsabilizare a fiecarui individ. In felul acesta fiecare se va autoverifica, se va autoevalua si, ca o consecinta fireasca, va evolua dorindu-si sa fie mai bun si evident mai eficient. Teoria mea are totusi, recunosc un punct slab - nu poate fi aplicata pe orice tip de individ. E nevoie de o anumita structura, dar vestea buna e ca se poate dobandi. Credeti ca 1-2 generatii ar fi de ajuns?
4 generatii+ educatie corespunzatoare pentru fiecare din ele si inca... pentru oameni inteligenti.
RăspundețiȘtergerementalitatea aia despre care vorbesti tu (ca unii oameni au nevoie de program fix etc.) este totusi valabila. pentru paturile inferioare. se poate numi disciplina de exemplu. omul este o fiinta slaba care are nevoie de un lider/conducator/ tiran etc. altfel o ia razna. de exemplu germania a avut nevoie de ceva secole (spre milenii) de disciplina pentru a transforma un neam de barbari (asa se numeau si pe vremea aia nu ti se pare amuzant) in ceea ce sunt azi.
punctul slab la noi (si implicit de ce nu a functionat) este ca aceia care ar fi trebuit sa impuna disciplina (gen sa dea in mod regulat cu biciul, chiar si cand merge treaba struna) nu o faceau. in germania nu munceai venea domnul cu biciul si te altoia cu sete (pentru ca si el la randul lui era altoit). e o simpla problema de management. unde noi suntem deficienti. pentru ca la noi sefu' e zbir pana prinde un cheag si cand incepe sa aiba impresia ca merge treaba lasa totu de izbeliste, isi ia porsche si peaca la monaco. si nu mai e nimeni in varful piramidei cu bataia.
asta deoarece in loc sa trecem firesc prin etapele istoriei (feudalism, renastere, iluminism, industrializare etc.) noi am sarit direct din evul mediu in era marilor revolutii(1821-1848), ne-am intors o leaca in evul mediu si ne-am trezit direct in era globalizarii. omul, piatra de temelie a natiunii si societatii nu a avut timp sa se disciplineze, sa se educe, sa evolueze. sa poata sa se elibereze treptat de nevoia unei conduceri absolute. partial cred ca nici nu a prea vrut. in fond la noi ideea este: sanatosi sa fim si sa avem ce pune pe masa.
dar o sa ma mai gandesc... :-P
@Basileu: Partial de acord. Am totusi o problema de acceptare a sefilor totalitari. Revenind la discutia generala si ducind-o mai departe - cum si de unde ne alegem conducatorii? Ne intoarcem la domnitori straini?
RăspundețiȘtergereda! atunci cand un sistem nu este capabil sa se autoregleze, trebuie o interventie externa. din pacate, date fiind conditiile geo-politice si istorice actuale, nu mai este posibil, drept urmare trebuie sa speram ca sistemul se autoregleaza dar foarte incet. de preferat inainte de inversarea polilor magnetici ai pamantului sau sfarsitul vietii soarelui...
RăspundețiȘtergeresau am putea face o noua revolutie :-?