Am pus la cale o mica evadare din Bucuresti si am plecat la mare. Imi era dor de plaje pustii incarcate de substanta. Tanjeam sa imi las ganduri reprimate sa zburde pe nesfarsirea apei, sa simt pur si simplu cum apune soarele, mirosul marii sa imi umple narile, sa ma gadile nispul si sa imi sopteasca vantul. Marea e locul viselor mele, aici nu exista limite, iar timpul patineaza neputincios pe unda apei...
parca ai fi chirila (junior) nu alta! sau ruda ceva? parca nu stiam nici o conexiune intre arborele tau genealogic si cel al vestitei familii de artisti:-P oricum simt o puternica sensibilitata artistica, ce zace reprimata in tine... ultimele cuvinte chiar sunt reusite :-)
RăspundețiȘtergere