Nenea Gica nu e un personaj fictiv. Saptamana trecuta a plecat spre o lume mai buna sa faca echipa cu niste celebritati in manuirea pianului. Pastreaza o personalitate aparte. Daca intrai in incaperea in care se afla, era imposibil sa nu il remarci. Desi discret si modest emana un aer aristocratic. Mustata lui generaosa parea despinsa din lumea copilariei, vocea calda plina de povete - bunicul pe care oricine si l-ar dori. Ce mai, nenea Gica era ceea ce unii ar numi - un boier. Dumnezeu sa il ierte!
Nu am fost la inmormantare - poate pentru ca am vrut sa imi ramana in memorie asa cum l-am descris, poate pentru ca nu imi place desfasurarea plina de suferinta a procesiunii in sine si poate pentru ca nu prea cred in conventii si formalisme. Oare nenea Gica era un formalist? Nu ma intelegeti gresit, nu am indrept in directia opusa, dar cred in conventiile de bun simt - adica cele care nu fac rau celorlati. Spre exemplu nu fluier in biserica sau nu claxonez daca cineva a parcat pe locul unde de obicei imi las masina. Evident sunt niste exagerari, dar gresesc? Ieri cineva mi-a zis ca exista momente cand nu depinde de ce crezi si ce vrei, ci pur si simplu trebuie sa faci - recte trebuia sa merg la inmormantare pentru a fi vazut de rude, care in absenta mea s-ar fi putut simti vexate si chiar mai mult, in situatia inversa oare eu cum m-as fi simtit daca cineva nu ar fi venit... Sincer nu vad cum cineva care sufera o astfel de pierdere poate tine contabilitatea celor prezenti la eveniment. In plus cred ca pot fi alaturi in multe feluri, nu neaparat fiind la marginea gropii. Va invit sa combateti!
Asa s-a nascut blogul asta - ca un spatiu in care sa imi expun parerile - bune sau rele, revolta – indreptatita sau nu, dilemele si in care sa le ascult pe ale voastre. Nu cred ca e vorba de a produce o revolutie, dar nevoia de o schimbare de atitudine e deja o certitudine.
Cineva un pic mai destept decat mine a spus, citez" numai prostii nu au dileme!" asa ca blogul asta poate fi un bun inceput pentru o invitatie la gandire.
Nu am fost la inmormantare - poate pentru ca am vrut sa imi ramana in memorie asa cum l-am descris, poate pentru ca nu imi place desfasurarea plina de suferinta a procesiunii in sine si poate pentru ca nu prea cred in conventii si formalisme. Oare nenea Gica era un formalist? Nu ma intelegeti gresit, nu am indrept in directia opusa, dar cred in conventiile de bun simt - adica cele care nu fac rau celorlati. Spre exemplu nu fluier in biserica sau nu claxonez daca cineva a parcat pe locul unde de obicei imi las masina. Evident sunt niste exagerari, dar gresesc? Ieri cineva mi-a zis ca exista momente cand nu depinde de ce crezi si ce vrei, ci pur si simplu trebuie sa faci - recte trebuia sa merg la inmormantare pentru a fi vazut de rude, care in absenta mea s-ar fi putut simti vexate si chiar mai mult, in situatia inversa oare eu cum m-as fi simtit daca cineva nu ar fi venit... Sincer nu vad cum cineva care sufera o astfel de pierdere poate tine contabilitatea celor prezenti la eveniment. In plus cred ca pot fi alaturi in multe feluri, nu neaparat fiind la marginea gropii. Va invit sa combateti!
Asa s-a nascut blogul asta - ca un spatiu in care sa imi expun parerile - bune sau rele, revolta – indreptatita sau nu, dilemele si in care sa le ascult pe ale voastre. Nu cred ca e vorba de a produce o revolutie, dar nevoia de o schimbare de atitudine e deja o certitudine.
Cineva un pic mai destept decat mine a spus, citez" numai prostii nu au dileme!" asa ca blogul asta poate fi un bun inceput pentru o invitatie la gandire.
de acord in doua puncte:
RăspundețiȘtergere1. daca suferi nu faci contabilitate (daca faci atunci inseamna ca de fapt organizezi un get togheter cu o ocazie "anume" si te intereseaza mai mult latura mondena a evenimentului si mai putin cauza). however, daca sincer esti indurerat, poti sa te bucuri daca vine cineva, si sa simti o minima usurare din acest gest de alaturare la greu.
durerea unei pierderi de acest gen este insa un lucru personal, pe care fiecare il exprima cu mecanisme proprii si care nu poate fi supus unui sistem obiectiv de criterii.
2.decurge in parte din pct. 1 pentru multi cele trei evenimente importante ale vietii (conf. culturii si literaturii si romane) nasterea-botezul, nunta si moartea-inmormantare+ n parastase) sunt mai mult evenimente mondene foarte putin cladite (centrate) realmente pe cauza in sine cat pe dorinta de afirmare a statusului social. a se vedea nunta unde ultimele persoane care se simt bine par a fi miriii, covarsiti de 1 tona de obligatii si preparative
how
In mare parte sunt de acord cu tine,dar sunt multi cei care gandesc diferit in sensul ca se gandesc la "ce spun oamenii".Am ajuns la concluzia (cam tarziu este adevarat)ca trebuie sa te porti natural si sa nu incerci sa fi diplomat.M-am gandit mereu la cei de langa mine sa am grija de ce spun si cum ma port pentru a nu-i deranja cu o vorba sau un gest.La ce mi-a ajutat?!
RăspundețiȘtergere@Basileu: Pertinent! Mi-ai dat o alta perspectiva. Merci maestre
RăspundețiȘtergere@Anonim: Bine ai venit! Merci pentru timpul acordat. Numerele nu ar trebui sa ne guverneze, americanii spun ca statisticile sunt pentru cei morti. Sintagma "prosti, dar multi" are 2 abordari. Cred cu convingere ca poti fi diplomat in mod natural, precum si natural intr-o exprimare diplomatica. In spatele jocului de cuvinte este ideea ca mereu trebuie sa ne definim asteptarile, iar forma de prezentare trebuie sa fie adecvata auditoriului.
RăspundețiȘtergere